Istanbul, locul unde povestile devin realitate

A venit timpul sa va povestesc putin despre ”escapada” mea 🙂 Sfarsitul anului 2017 m-a gasit exact unde mi-am dorit – Istanbul, oras pe care l-am mai vizitat pentru prima data prin 2002-2003, mica fiind  nu am tinut minte toate locurile pe care le-am vazut, astfel am decis sa-l revad, acum, cu alti ochi. Cei de adult 😀

Sa incepem cu inceputul, nu? Sa va ”plimb” si sa impartasesc cu voi experientele pe care le-am trait in acest City Break extrordinar. In prima zi, dupa cateva ore petrecute in trafic si cu formalitatile de cazare, normal ca am simtit nevoia sa iesim in oras si sa mancam ceva. In drumul nostru spre hotel am zarit un rooftop cu restaurant  “Durbun Café” care ne-a cam facut cu ochiul asa ca am pornit spre restaurant, am urcat la etajul 4 (destul de inalt) unde ne-a intampinat o priveliste de poveste spre Bosfor, Podul Galata si Portul Eminonu. Am nimerit un chelner tare simpatic care a facut tot posibilul sa ne aseze la o masa langa geam  de unde aveai cea mai buna vedere catre Bosfor, imediat ne-am comandat un platou de kebab pentru doua persoane, ceai cald si o narghilea. Asa cum m-au obisnuit cei de la Divan in Bucuresti 😀 Nu puteam sa stau fara, nu?

P.S: Hotelul in care am fost cazati se afla chiar in centrul istoric. Va recomand sa va alegeti un hotel din centrul istoric al orasului, la cativa pasi de majoritatea monumentelor istorice.

Privelistea ne-a impresionat atat de tare incat am revenit de 2 ori la Durbun Café in decurs de 4 zile 😀 Asa ca va recomand, cu drag. In drum spre hotel, ne-am plimbat pe stradute, am fost atrasi de vitrinele cofetariilor turcesti decorate cu baclava, rahat turcesc si alte tipuri de preparate specifice zonei.

A doua zi, ne-am trezit dis-de-dimineata si am inceput plimbarea noastra spre Topkapi Palace, Hagia Sophia, Blue Mosque, Basilica Cistern si Bazarul Egiptean, toate aflandu-se la distanta de 3-5 minute una de cealalta.

Bazilica Cisterna (“Palatul Scufundat” sau “Cisterna Scufundata”), este cea mai mare dintre cele cateva sute de cisterne antice care se afla sub orasul Istanbul (fostul Constantinopol), in Turcia. Cisterna, situata la 150 metri sud-vest de Hagia Sophia pe peninsula istorica Sarayburnu, a fost construita in secolul VI, in timpul domniei imparatului bizantin Iustinian I.

La inceput, Bizantul a fost alimentat cu apa provenita din Tracia prin intermediul unui sistem de apeducte asemanator Apeductului din Valens construit in 375, care inca mai poate fi vazut intre regiunile Fatih si Suleymaniye. Atunci cand aceasta apa a devenit nepotabila din cauza hoardelor barbare (inclusiv a avarilor, hunilor si bulgarilor), care au amenintat Bizantul si care chiar au venit aproape de zidurile orasului, a fost construit un numar mare de cisterne de diferite dimensiuni, in care se putea colecta apa de ploaie

Am tinut tare mult sa vizitez Basilica Cistern, nu doar pentru ca in prima mea vizita in Istanbul nu era inca deschisa publicului, dar si pentru faptul ca am descoperit ca INFERNO a fost filmat acolo . Stiti scena acea cu bomba si actiunea de final? Da, da… chiar acolo 🙂

La intrarea in gradina Topkapi Palace, am descoperit un nou monumet recent deschis publicului Hagia Eirene (Pacea Sfanta), a doua biserica ca si marime a Imperiului Roman in Est. Este printrele putinele biserici care nu au fost transformate in mosquee in timpul imperiului Otoman, ci a fost folosit ca depozit de armament.

Dupa o asteptare indelungata la caseria de bilete, am intrat in incinta Palatului Topkapi, cu o gradina imensa si verde in ciuda sezonului rece. Este imposibil sa nu fi auzit de acest Palat sa nu-l fi vazut nicioadata daca ai ajuns in Istanbul. Un loc fabulos cu multe incaperi si foarta multa istorie. Cand am pasit acolo m-am simtit ”ca acasa” in Teheran. De la culori, arhitectura, spirit, istorie pana la oamenii care vindeau ceai si sahlep, totul are un alt feeling mai familiar, mai aproape de acasa. Am vizitat si muzeul din incinta Topkapi, locul unde au loc expozitii permanente despre cultura din bucataria otomana, vesela, costumatie, traditii si obiceiuri. Au introdus si elemente interactive precum gif-uri si clipuri realizate despre obiceiuri otomane, care mi s-au parut foarte interesante si fun de urmarit, iar cand te plictisesti ”de atata uitat la oale si tigai” intri in a doua incapere unde sunt expuse set-urile de tacamuri si vesela de portelan, cristal si aur, cadouri primite de sultanii otomani din tari precum China, Rusia, Marea Britanie, Franta, Iran etc.

Hagia Sophia a fost singurul loc unde nu am reusit sa intram, din cauza unei cozi interminabile de vizitatori 😀 Chiar mi-a parut rau ca n-am avut ocazia sa o vizitam, insa am avut ocazia sa o admiram in toata splendoarea ei, de la inaltime, la apus. Un moment superb!

La iesirea din Topkapi, la cateva minute de mers pe jos printr-un spatiu verde amenajat plin de turisti, poti intra in Blue Mosque sau Sultan Ahmed Mosque. Aceasta mosquee este cel mai mare lacas sfant din Istanbul  unde mii de vizitatori si pelerini ii trec pragul zilnic.  Noi am incercat sa intram in moschee chiar cand se canta chemarea la rugaciune si enoriasii se pregateau sa intre, asa ca ne-au refuzat accesul.

Avand in vedere ca n-am reusit sa vizitam moscheea, ne-am indreptat atentia catre Bazarul Egiptean (Egyptian Spice Bazaar). Este locul ideal unde gasesti tot felul de suverniruri, haine si decoratiuni, am gasit cele mai interesante combinatii de condimente si dulciuri.

Dupa ce ne-am clatit ochii prin bazar. Ne-am reintors la Blue Mosque, un pic cam aglomerat ce-i drept, motiv pentru care nu poti admira in voie arhitectura si nici nu poti sa simti sentimentul de liniste dintr-un locas de cult, asa ca am decis sa vizitam si alte moschee mai mici pentru a putea sta, contempla si admira culorile si arhitectura interioara a moscheelor din Istanbul. Mi-era dor sa simt linistea si pacea care iti este oferita de un asemenea loc.

In seara de revelion, am decis spontan sa facem o plimbare cu vaporasul pe Bosfor. A fost cea mai buna decizie si cea mai frumoasa experienta pe care am avut-o in noaptea de Revelion, de pana acum. Bosphorus by night, a fost o experienta tare frumoasa, orasul si caladirile istorice erau scaldate sub lumina reflectoarelor. O priveliste de vis.

In prima zi din Noul An 2018, ne-am trezit cu multa voie buna si ne-a intampinat soarele pe Bosfor asa am decis sa facem o plimbare pe jos spre Taksim.  A fost momentul in care am traversat podul Galata si am luam Istanbul-ul la pas. Ne-am plimbat pe jos aproape 50 de minute iar pe drum ne-am oprit la o moschee frumoasa Koca Mustafa Pasha. Un loc linistit, curat, primitor unde am putut admira arta arhitecturii otomane.

Dupa inca o plimbare de 15 minute urcand dealurile din Istanbul am ajuns la Taksim Square, locul unde se afla celebrul Monument al Republicii.

P.S: N-am rezistat sa nu iau o parte din Romania cu mine. Asta fac de fiecare data cand plec din tara. Prietenii de la Art & Craft – imi sunt mereu alaturi .

In Taksim se afla centrul comercial al orasului, restaurante celebre si viata de noapte vibranta . Tramvaiele traditionale traverseaza litoralul Istiklal Caddesi, principalul bulevard pietonal al orasului, plin de cladiri din secolul al 19 ce gazduiesc lanturi ale brandurilor internationale de fashion si beauty , cinematografe si cafenele. Iar stradutele laterle sunt gazdele barurilor, magazinelor de antichitati si restaurante pe rooftop cu vedere la Bosfor.

Pe bulevardul pietonal unde se afla toate magazinele si centrele comerciale importante din oras, am gasit biserica Saint Anthony (Sent Antuan Kilisesi), si de curiozitate am intrat. Aici am gasit unul dintre cele mai mari decoruri construite ilustrand Nasterea Domnului.

Pentru ca tot citisem prin brosurile turistice despre varful Pierre Lotti Hill si despre experienta cu telecabina, ne-am aventurat sa urcam pe jos si cu autobuzul pana la acest monument turistic. Ajunsi acolo, am fost putin dezamagiti de priveliste. De fapt Pierre Lotti Hill este locul cel mai inalt al orasului de unde poti vedea mai mult zona industriala si deloc frumoasa a orasului Istanbul. Ne-am oprit putin sa ne tragem sufletul, am baut un sahlep bun de tot si deoarece pe harta ne arata ca vom face 1:30 h pana la hotel, am decis sa coboram pe jos nestiind ca singura cale scurta era prin Cimitirul Eyup Sultan . Una dintre cele mai vechi si mai mari cimitire musulmane din oras, ce gazduieste mormintele sultanilor otomani si a membrilor curtii otomane, autoritati religioase cu rang inalt, functionari publici, comandanti militari precum si intelectuali, oameni de stiinta, artisti si poeti renumiti turci. Un sentiment ciudat cand ne-am gasit singuri printre multe morminte sparte si prafuite, vechi de sute de ani dar repede am reusit sa gasim drumul principal pe care am coborat pana la Moscheea Eyup Sultan. In aceasta moschee se afla mormantul lui Eyup Sultan, unul dintre cei mai venerati sfinti ai musulmanilor, se crede a fi o figura importanta in primul asediu al Constantinopolului asupra Imperiului Otoman. Sultanii otomani alegeau aceasta moschee pentru ceremoniile de incoronare.

Dupa ce ne-am plimbat printre multimea de oameni ce venisera la rugaciune, am reusit sa ne intoarcem spre hotel, dar pe drum ne-am oprit la Grand Bazaar, unde imi doream de mult sa ajung. Ne-am plimbat ore in sir in bazaar, si am admirat decoratiunile si mai ales magazinele de candelabre din sticla colorata.

Pentru ca nu reusisem sa ne facem planuri pentru noaptea de Revelion si am mers pe spontaneitate, am decis ca trebuie sa ne revansam si am facut rezervare la restaurantul celebrului bucatar-macelar NUSR-ET sau #saltbae asa cum il stiu multi din lumea de social media. Experienta a fost una de rasu-plansu. Cu rezervare facuta la ora 21:00, am ajuns la locatie si am fost intampinati de o multime de oameni furiosi, frustrati care urlau la domisoara care se ocupa de rezervari, care disparea din 2 in 2 minute 😀 Mi-a venit si mie randul si m-am lamurit cum statea treaba cu rezervarea mea, care nu mai era 🙁 Este putin frustrant sa astepti sa se ridice cineva de la masa ca sa-ti poata onora rezervarea. Ne-am oprit la bar, ne-am imprietenit cu barmanul simpatic ce ne-a servit cu 2 pahare de prosecco, iar dupa aproximativ 1 ora si 45 de minute am fost asezati la masa. Iar de aici totul s-a schimbat in ochii mei: servire impecabila si rapida, portii foarte mari si mancarea absolut DELICIOASA, show-ul de la masa absolut incantator. Singura mea “suparare” a fost ca n-am mai reusit sa mananc celebrul lor desert: baclava cu fistic si inghetata.

Aceasta experienta culinara ciudata dar in acelasi timp delicioasa, a incheiat aventura noastra in Istanbul. Magnificul oras dintre cele doua continente.

 

 

 

 

 

Related Posts

No Comments

Leave a Reply